Pe lângă Spitalul Universitar, penurie de locuri de parcare. Un renoclio înaintează ușurel. Un porumbel scapă un găinaț pe capotă. Șoferul se strâmbă. Pe chip răsare însă un zâmbet la vederea unui loc liber. Dă să intre, dar o femeia fără mașină se află în perimetru. Femeia ridică mâna.
– E ocupat, îmi pare rău! zice făcând semne agitate în direcția unei mașini din capătul străzii.
Șoferul renoului se schimonosește a cumadică. Nevasta din dreapta lui îi pune mâna pe braț și face semn cu capul să-i dea înainte. Șoferul prinde curaj și apasă accelerația spunând:
– Eeee, ce-i asta? Avem și noi necazuri!
Femeia din locul de parcare se dă doi pași înapoi împinsă de mașină. Are mâna pe capotă. Strigă:
– Stai, dom’le, ești nebun? Mă calci pentru un loc de parcare. Crezi că noi am venit la spital doar să parcăm?
Renoul dă înapoi. Nevasta se uită furioasă la femeie. Nevasta se uită dezgustată la șofer.
Complimente porumbelului.