Tocmai am urcat în casă cu un plic sterp pentru care am semnat curierului.
Desfac plicul, scot foaia, citesc, apoi răsuflu.
În corp de literă regulamentar, Mihai-Ioan Anemunciţei – notar public, în calitate de executor testamentar al Săpătorului de puţuri, mă invită marţi, la orele amiezii, în biroul din strada Belferiei numerele 27-∞. Se pare că sunt singurul moştenitor al defunctului.
Săpătorul a fost îngropat de un val de pământ pe când săpa un puţ de foarte mare adâncime într-un deal de lângă Vălenii de Munte. În lipsa unui aparţinător, a fost înhumat acum 2 zile în cimitirul săracilor din Ploieşti.
Am un nod în gât şi o piatră luată de pe inimă.
A reuşit.
L-am ajutat.
Oare ce poate să lase în urmă un om a cărui singură avere era dorinţa de sufocare?