În interiorul unui atelier, pe a cărui uşă scrie „Sudăm orice”, un nene îşi bagă colţurile gurii în fular, mijlocul sprâncenelor în căciulă şi beleşte ochii de zici că vrea să doboare recordul la belit ochii. Cu restul gurii îmi spune:
– Naaa,… nu,… nu ştiu,… nici n-aş putea să vă spun unde. Nu,… n-am mai avut aşa o intervenţie. Nu cred că se bagă cineva. Naaa,… nu ştiu,… n-am,… nu, nu, nu c cred. Nu ştu’….N-am mai… Şi nici n-aş şti unde să vă îndrum. Vă rog să mă credeţi. N-am mai avut aşa o intervenţie şi nici colegii mei nu cred să… Nu ştiu ce să vă spun. Nu, nu, nu cre’ că se poate.
Cu puţin timp înainte, intrasem în atelier cu bicicleta într-o mână şi cu o sacoşă colorată în cealaltă.
– Bună ziua
– Bună ziua. Spuneţi, vă pot ajuta cu ceva?
– Da. Faceţi sudură în aluminiu?
– Da, da, facem şi sudură în Argon.
– Bun, zic punând sacoşa pe masă. Am aici doi plămâni de vită. Vreau să-mi sudaţi nişte alveole pe cadrul ăsta din aluminiu. Să fie mai aerisit.