Plăcerea pufăitului de trabuc e rezervată doar cunoscătorilor.
Se spune că atunci când cumperi primul trabuc de la un Mare Maestru Trabuchier (MMT), afli care e secretul. Marele îţi acoperă ochii şi te conduce într-o cameră secretă de la subsolul Tutungeriei de Foarte Mare Lucs în care, desigur, te găseşti. Mâini gudronate de femeie gelatinoasă te dezbracă şi îţi leagă un şorţ decorat cu sputa primilor Maeştri ai regiunii, apoi te împing pe un covor de scrum. Ţi se descoperă vizoarele şi vezi că eşti înconjurat de veterani la şorţul gol, piele pătată căzută şi trabuc început. MMT-ul îţi circumcide havana, o aprinde, îşi drege răguşeala, pune laringofonul la gaura din gât şi-ţi citeşte metalizat:
– PreaConaşule, în America Latină încă există uriaşi. Li se spune Gigantes, trăiesc în adâncuri şi ascultă doar de femei cu incontinenţă urinară – foste virgine cunoscute-n poveste pentru rulatul pe coapsă. Ele îi ademenesc pe uriaşi cu tutunul frecat de corp la vârsta seninătăţii. Tradiţia trabucului cu urme de sare e veche, dar nu a prins la domnet, în schimb, le-a luat minţile uriaşilor. Astfel, bătrânele reuşesc să conducă cu glas stins hoarde de uriaşi. De două sute de ani, uriaşii lucrează în fabrici de aromă pentru trabuc ascunse în inima pământului. Le alimentează cu materie primă recoltată la răsăritul soarelui, din cartierele sărace, lipsite de apă curentă. În fiecare dimineaţă, pândesc momentul în care bărbaţii cu ulcer şi trânji se trezesc mahmuri şi-şi golesc colonul. Apoi, când nu mai e nimeni în casă, iar aburii sunt încă în vigoare, uriaşii fură toaletele, pun altele identice-n loc şi aleargă-ntr-un suflet cu ele către fabrici. Acolo, totul se macină şi se stoarce până când rămâne un ulei esenţial care e trimis sus, în atelierele oamenilor, unde se ung trabucuri ca cel pe care îl fumezi tu acum.
Dintr-o mişcare de cap te îndeamnă să pufăi. Tu pufăi şi el continuă:
– Tinere fumător, ai sub nas un maroniu de cea mai bună calitate, muncit de oameni şi uriaşi, în care se revarsă o înţelepciune de sute de ani. Ai auzit povestea poveştilor! Mergi în lume, îmbătrâneşte-ntr-un an ca alţi-n cinci ani şi răspândeşte adevărata aromă de tutun fin şi toaletă pe netrasă apă. Dar ţine minte! Deşi crezi că o faci pentru tine, să ştii că de fiecare dată când aprinzi o bijuterie din asta, eşti o unealtă a Universului care vrea să atragă atenţia tuturor celor din jurul tău că undeva, într-o toaletă fără apă, dintr-o mahala sărăcăcioasă, un bărbat mahmur cu ulcer şi trânji …