De dimineață, pe bicicletă, intru în viteză pe banda doi din pricina unui domn care ocupase întreaga bandă întâi în încercarea lui de a se încadra pe sensul celălalt de mers.
Mă mănâncă pinionul să arăt din mers către botul mașinii și să strig:
– Așa se face, tilicareee?
Domnul începe să înjure și să claxoneze bezmetic, iar eu îi semnalizez mijlociul.
După nici 50 de metri, domnul mă ajunge, trece cu o jumătate de mașină de mine și urcă roata dreaptă pe trotuar. Ca dracu! Îmi vâjâie genunchii și urechile, dar reușesc să frânez. Ce potriveală! Într-o juma’ de an de când am Sputnik-ul, fix aseară i-am schimbat saboții și am reglat frânele.
În timp ce domnul dă în spate, ca să mă aibă în vedere, întreb dacă e cretin.
Oprește. Uriaș, chel, gras, ceas cu cadran cât încheietura, zale la gât și domniță minionă între mine și el. Nu e bine!
Începe cu morții, iar eu:
– Băăă, păi ai ocupat o bandă-ntreagă! Și-acu’ ce faci? Mă mierlești, așa, doar pentru că poți?
– Da! Fac ce vreau! Strigă-n voce groasă.
– Mori! Strig și eu, dar cu căldură.
Face niște manevre ca să mă lovească cu fundul mașinii. Mă sui pe trotuar.
– Păi vezi că și tu ți-o cauți, îmi spune ea.
El mă înjură, iar eu îl distrug cu un răspicat:
– Ceeee rost are să fii așa de violent?
– Fac ce vreau! Băga-mi-aș pula-n morții tăi. Mă grăbesc să ajung cu femeia la spital. E gravidă!
– Păi mergi la spitaaaal! Pierzi o grămadă de timp doar ca să fii gherțoi.
Pentru o clipă timpul se oprește, omul își schimonosește chipul și își adună toate ideile. Mă scuipă. Eu mă luminez la față și încep să râd în timp ce femeia lui se șterge pe marginea chipului.
– Vezi că ai scuipat-o. Și arăt către ea.
– Băăă, băga-mi-aș… strigă în timp ce năvălește afară din mașină cu ceva negru-n mână.
N-are rost să fiu viteaz. O tai și să mă bucur că în dreapta mea e un sens unic, deși la fiecare intersecție mă aștept să văd un X5 negru, cu numere de Ilfov.
La lucru, îmi dau seama că din orice întâmplare trebuie să scoți învățăminte. Aici lecția e simplă:
Asigură-te că ai frâne bune.